JURNALUL UNUI SCRIITOR PERVERS (16 ianuarie, FILOSOFIA PIZDELOR MĂRITATE)
Azi o să fiu soft şi probabil o să fie cea mai slabă blogăire a mea, dar măcar scriu cu pula sculată. O să fiu prea puţin porno, pentru că încă mai cred în salvarea femeii. Încă…
De cum se leagă în faţa dumnezosului, femeia balcanică încearcă din răsputeri să se specializeze în ochiuri în tigaie şi pilaf de orez. Are tentative de gospodina pulii. UFFF!!! NICI NU ŞTIU CE SĂ MAI GĂTESC AZI… Ciripitul păsărelelor şi trilului balcanic al mă-sii o îndeamnă spre un catehism a unicii pule. După vreo 5-6 ani de căsnicie, în care a fătat primul junc şi s-a neglijat ca aspect, femeii îi vine scârbă de băşinosul care i-a făcut pizda calapod, care are burtă, un pic de chelie şi care se cacă zgomotos cu uşa deschisă. Începe să-i fie scârbă de ea şi să se considere o martiră că ea îşi suportă căcăciosul, pe care nu-l iubeşte ci doar s-a obişnuit şi nu poate să-l lase (O FAC PENTRU COPIL, NU POT SĂ ŢIN COPILU’ FĂRĂ TATĂ, E TA-SU PÂN’ LA URMĂ…).
De aici începe calvarul. Ea plânge prin bucătărie ca o apucată, ăla o ceartă din orice, rudele o înţeapă, ea se uită pe tavanul cu dungi, în timp ce turbatul de barbatu-să dă la ea ca un apucat; începe să se uite insistent la vecinu’ ăleia de la doi, care e în cadru’ armatii şi bate covoarele cu putere, începe să se uite la umflăturile ghizdei bărbaţilor, le analizează cururile la cozile de la magazin sau pe oriunde, merge la salon să se aranjeze, dar vine acasă mai deprimată şi nemulţumită dând vina pe neîndemânarea fătucii de la salon şi capătă apucături de învăţătoare nefutută. Timpu’ trece, tăticu! Copilu’ creşte, e la vârsta la care e profesionist în labă şi poate chiar a dat la buci în gaşcă. Acum s-ar fute şi ea. E decisă. S-ar fute în draci, vrea să experimenteze cam orice şi crede că e capabilă de rodeo-ul suprem, se bucură de fiecare compliment şi moare de drag când cineva o face mai tânără decât e. Vrea să-şi refacă viaţa şi nu ştie cum. Îi trebuie un pulărău care să nu se laude la toţi că a înfierat-o. Se consideră profesionistă în futut, dar, de fapt, e varză. Eu am întâlnit zeci. Le-am dat-o de Mălineanu şi le-am urcat rahatu’ la deal. Ţipau ca mierlele-n colivie, dar asta e o altă poveste…
Revin la ea. Măritata îşi impune o regulă. Nu face sex oral din prima şi caută IUBIRE. Să mori tu, fă? Vrea un bărbat matur care să aibă aceeaşi problemă şi cu care să o ducă bine-merci în amantlâc. Vrea discreţie maximă şi e sigur că ăla nu va murmura. Orice aluzie sau expunere publică o sperie de moarte şi îi scânteiază gărgăunii. Primele încercări le are pe net, adică pe facebook. Dă like-uri la potenţiali futălăi, pune comenturi şi aşteaptă la mica ciupeală. Îşi analizează bine victimele masculine şi crede că are controlul. Are pula! E o nefericită şi o nefutută care se lamentează că pizda care a fătat se reface. Nu se reface! Nu mai are sucurile pizdii care o facea atât de catifelată pentru doamna pulă… Ea va rămâne lărguţă şi cu o pizdă lunguiaţă de tipul iepei de la căruţă. Nu mai are substanţele trebuincioase pentru un mascul. Degeaba merge la sală, degeaba face mişcare, masaj de frăgezire. E o conservă desfăcută cu o gaură cât o lămâie prin care a ieşit un ananas. Vina e a noastră, a bărbaţilor, care o minţim că CE BINE INTRĂ ca să n-o jignim că e largă. Dacă facebook-ul nu merge, încearcă pe la serviciu. Vrea complimente de la futălăii de acolo, iese des la ţigară, vine la ore foarte matinale la lucru sau stă până mai târziu şi preferă izolarea cu unul singur dintre ei. Primul pas că măritatele de la serviciu vor pulă este discuţia liberă despre sex şi rânjitul la orice glumă. Dacă îţi spune: DE CE TE UIŢI AŞA CIUDAT LA MINE? e clar că a pus ochii pe tine. Femeile trăiesc din complimente. E ambrozia lor. Deci tipa vrea o tăvăleală. Se simte neglijată. Mariajul nu e ce credea ea. E un câmp de luptă şi ea nu se aştepta la aşa ceva. Tu eşti scriitor şi ea nu ştie cum fute un mini-Eminescu tupeist cu piercinguri în penis şi vrea neapărat să afle. Te simte liber şi tânjeşte după părul tău crescut în voie şi după tine ca visător-futător. Nu ştie cum să ţi-o spună şi nu ţi-o va spune niciodată, ci doar ţi-o va sugera ca să-şi lase un loc de scăpare şi să-ţi fută o palmă usturătoare dacă o săruţi instinctual. Dacă îţi e subalternă sau colegă, o poţi ataca tu şi ai şanse mari, dacă o conduci cu maşina acasă şi o prinzi în ofsaid. Mai toate pică. Dacă îţi e şefă, deja au mirosit-o şi colegii tăi lăbari şi nu ai nicio sanşă. Ba ai avea una singură. Doar dacă ţi-ar spune-o ea direct în ochişorii tăi migdalaţi. Nu există subtilitate aici că şefa e puternică. Deci trebuie să o complimentezi subtil şi să aştepţi să-ţi propună ea, dar e prea puţin probabil să se întâmple aşa că ia-ţi gândul şi atacă subalternele.
Măritatele suferă, li se scurg ochii după frumuşeii din filme, ar vrea o mică escapadă, dar le e teamă DE GURA LUMII. Ce-ar spune lumea?! Lumea ar spune că le-a plăcut pula şi e normal să le placă. 95% dintre românce se mărită din interes, grabă sau disperarea că ar rămâne nemăritate. Vor să tranşeze problema repede. Se uită ca tutele la vitrinele cu rochiile de mireasă chiar şi la câţiva ani după nuntă. Fă, proastelor… Nunta e un C.A.R ţigănesc în care primeşti înapoi loveaua pe care ai dat-o! Nimeni nu se bucură la o nuntă, ci vin din obligaţie că ai venit şi tu la ei. Eu unul sunt dezamăgit de astfel de femei… Nu ştiu să mă comport cu ele. Chiar nu ştiu… Par super de treabă şi dintr-o dată ZBANG! se simt lezate din nimic şi se rupe filmu’. Vorbeşti de pulă, pizdă şi orice cu ele, ai dori să fie a ta şi dintr-o dată se supără grav dintr-o metaforă nepornografică. Eu n-am de gând să-mi mai pierd vremea cu aşa ceva. Niciodată! Indiferent că e avocată, primăriţă, artistă, vatmaniţă, vânzătoare sau puşcăriaşă femeia măritată e imprevizibilă ca un animal de la zoo. Te compostează. CLANŢ! Feriţi-vă de aşa ceva! Să sufere în nemernicia lor că nu au ales bine! Să-şi vadă de copilul lor căcăcios şi de futălăul lor răzleţ! E plină lumea de pizduţe tinere şi libere care abia ne aşteaptă să le băgăm măgaru-n beci. Apropo… Cumpăraţi şi voi romanul GAYZER! Mai am 11 exemplare şi e păcat să nu aveţi cartea… Mă găsiţi pe blog sau pe facebook! Vă pup (pe toţi cei care nu pot să vă fut)!
Sursa: Liviu Andrei